Perdele: unde se montează galeria și cât de lungi trebuie să fie

Sunt puține schimbări care transformă o cameră atât de mult cu atât de puțini bani ca mutarea galeriei mai sus. Și sunt puține greșeli mai răspândite decât galeria montată exact pe rama ferestrei.

De ce contează unde începe perdeaua

Ochiul citește înălțimea unei camere după unde începe perdeaua, nu după unde începe geamul.

O galerie montată pe ramă spune „fereastra e atât de înaltă". Una montată aproape de tavan spune „camera e atât de înaltă" — iar creierul acceptă a doua variantă fără să verifice.

E cel mai bun raport dintre efort și rezultat din toată amenajarea unei locuințe: două găuri mutate cu treizeci de centimetri.

Cele trei măsuri

Înălțimea galeriei: 10–15 centimetri sub tavan. Dacă distanța dintre rama ferestrei și tavan e mare, la jumătatea ei.

Lățimea galeriei: cu 15–25 de centimetri dincolo de ramă, de fiecare parte.

Lungimea perdelei: de la galerie până la podea. Nu de la ramă.

Lățimea, adică lumina

Motivul pentru care galeria trebuie să fie mai lată decât fereastra nu e estetic. E practic.

Când perdeaua e trasă la o parte, materialul trebuie să aibă unde să stea. Dacă galeria e exact cât fereastra, perdeaua strânsă stă pe geam și mănâncă din lumină în fiecare zi.

Cu 15–25 de centimetri de perete disponibili de fiecare parte, perdeaua se retrage complet și fereastra rămâne întreagă.

Efectul secundar: fereastra pare mai lată decât e.

Lungimea

Până la podea. Aproape întotdeauna.

Sunt două variante corecte:

Atinge — un centimetru deasupra podelei. Curat, ușor de aspirat, potrivit pentru perdele care se trag zilnic.

Se așază — doi-trei centimetri pe podea. Mai moale, mai scump ca aspect. Se murdărește mai repede.

Ce nu funcționează: lungimea care se oprește la zece-cincisprezece centimetri deasupra podelei. Nu e nici una, nici alta, și e exact ce face o cameră să pară neterminată.

Excepția: ferestrele deasupra unei chiuvete sau a unui calorifer. Acolo perdeaua se oprește la doi centimetri sub pervaz.

Cantitatea de material

Aici e greșeala scumpă.

Lățimea totală a materialului trebuie să fie de două ori lățimea galeriei. La o galerie de doi metri: patru metri de material, în două panouri.

Fără dublare, perdeaua trasă arată întinsă și plată, ca o foaie agățată la geam. Faldurile sunt tot rostul — ele fac diferența dintre o perdea și o bucată de material.

Cine cumpără perdele gata făcute trebuie să se uite la lățimea unui panou, nu la cea a ferestrei.

Ce se pune la geam, de fapt

Rareori un singur lucru. De obicei două straturi:

Perdeaua transparentă filtrează lumina ziua și oprește privirile de afară.

Draperia opacă oprește lumina noaptea și izolează termic — într-un apartament cu ferestre mari, diferența se simte la factură.

Ordinea la galerie: transparenta lângă geam, draperia în față.

Culoarea

Cea mai sigură alegere e o nuanță apropiată de a peretelui, cu un ton mai deschis sau mai închis. Perdeaua nu mai taie peretele în două, iar camera pare mai înaltă.

Perdelele contrastante funcționează, dar devin elementul principal al camerei — o decizie, nu o alegere implicită. Cum se citește o culoare pe perete, și de ce arată altfel decât pe eșantion, e în ghidul despre vopsea.

Lumina, din nou

O perdea deschisă la culoare reflectă lumina în cameră; una închisă o absoarbe. Într-o cameră cu o singură fereastră, alegerea contează mai mult decât pare.

Ce nu poate face nicio perdea e să înlocuiască lumina care lipsește seara — cele trei straturi de iluminat rezolvă altă problemă.

Ce contează de fapt

Galeria sus, aproape de tavan. Mai lată cu 15–25 de centimetri de fiecare parte. Perdeaua până la podea. Material de două ori lățimea galeriei.

Iar dacă faci o singură schimbare în toată casa: mută galeriile mai sus. Costă două găuri și schimbă fiecare cameră.